# fotograf de nunta de altadata

A mai trecut un an! Din ianuarie 2012 până acum s-au schimbat multe: Youtube-ul și-a schimbat designul, FC Barcelona-antrenorul, s-a schimbat juriul de la ”Dansez pentru tine”, s-a schimbat Legea Educației. Numai frecvența postărilor mele pe blog a rămas aceeași 🙁  . La începutul fiecărui an îmi propun să îmi fidelizez fanii 🙂  (mama, tata și vreo 2 prieteni… ) oferindu-le prin intermediul internetului imagini realizate de mine după principiul ”nu puteți voi privi cât pot eu să fotografiez”. Această dorință a fost de nerealizat în 2009, 2010, 2011 și 2012. Vreau să finalizez un mic proiect fotografic căruia i-am alocat mult suflet, dar nu și timp suficient pentru a-l realiza. Atunci când l-am conceput, mi-am dorit să obțin niște imagini care să spună o poveste. O poveste a unui fotograf de nuntă care a putut să trăiască exclusiv din fotografie într-o zonă și într-un timp în care, dacă nu mergeai la sapă sau la coasă, cu siguranță era ceva în neregulă cu tine. Pentru cei care prezintă ”roata” și ”apa caldă” ca o noutate de ultimă oră, poate să pară surprinzător că au existat fotografi de nuntă și înaintea apariției lui Canon 5D Mark II  😆  😆 .

Nu am visat de mic să fotografiez, nu am avut în adolescență fotografii celebre pe pereții camerei dar, la un moment dat, mi-am cumpărat un aparat foto. Fără să-mi propun, fotografia a devenit pentru mine un hobby, iar mai târziu a devenit business. În momentul în care mi-am dat seama că pot să mă prezint ca Valentin Tulea-fotograf profesionist de nuntă, m-am gândit cu nostalgie la un om care locuiește în satul bunicilor mei și a fotografiat evenimente de familie aproape toată viața. Aparatul lui, o cameră foto Praktica, mi se părea o culme a tehnologiei. Costa în jur de 5000 de lei din anul 1980, care însemnau o avere fabuloasă pentru un puști de 9 ani. Acest lucru, împreună cu faptul că realizarea unei fotografii nu era la îndemâna oricui, inducea fotografului un anumit statut de erou. Mi-am adus aminte de toate acestea și mi-am dorit să realizez câteva imagini cu omul care m-a fotografiat în fiecare vacanță de vară.

Am plecat spre Ardeal. Ploaia și aglomerația mi-au pus la încercare dorința de a realiza mini-proiectul.

fotograf de altădată ardeal40-2

Prima oprire am făcut-o la Mediaș, în cartierul ”După Zid”. Aici stabileam în vacanțe ”baza principală”. De aici, cu trenul, puteam să merg în Blaj, în Dumbrăveni, în Sighișoara, locuri în care am unchi, mătuși și unde stăteam până mă plictiseam. După aceea, mă întorceam în Mediaș unde aveam o gramadă de lucruri de făcut 🙂 🙂 . Am revăzut orașul și trebuie să recunosc că am fost foarte emoționat pentru că vacanțele mele aici au fost extraordinare 🙂 ! 

fotograf de altădată ardeal46-2

fotograf de altădată ardeal47-2

fotograf de altădată ardeal49-2

După aceea am ajuns în Blaj. Legenda spune că Eminescu, de undeva de aici, a spus : ”Te salut, mică Romă!”

fotograf de altădată ardeal17

 Vara orașul pare pustiu! 

fotograf de altădată ardeal18

fotograf de altădată ardeal37-2

Teiul lui Eminescu. 

fotograf de altădată ardeal19

Pentru că Blajul nu este San Francisco, noaptea, imaginea lui nu este foarte spectaculoasă:

fotograf de altădată ardeal43-2

fotograf de altădată ardeal44-2

fotograf de altădată ardeal20

Am hotărât să fotografiez la început halta din Pănade, o stație de tren între Blaj și Jidvei. Aici, când coboram din tren, simțeam o nerăbdare de a ajunge la casa bunicilor și aveam un sentiment de libertate. Atunci halta era mai animată, exista o casă de bilete, iar trenul arăta altfel 🙁 .  

fotograf de altădată ardeal52-2

fotograf de altădată ardeal22

fotograf de altădată ardeal23

 

Casa bunicilor – cea pastelată – suntem un neam vesel :).

ardeal26

Așa cum am vorbit, nea Vasile m-a așteptat. Cred că a avut aceleași emoții în fața aparatului foto ca și mine în copilărie 🙂 . 

ardeal27

ardeal28

ardeal42-2

 Pentru început mi-a arătat o imagine cu mine :),pe care o aveam și eu în București.
 

1web0

În satul bunicilor mei exista acum 25-35 de ani (poate mai există și astăzi…) o echivalență lingvistică 🙂 : ”bomboane=boboanțe”. Datorită faptului că, atunci când mergea prin sat, nea Vasile împărțea bomboane copiilor, lumea l-a poreclit ”Bobonțarul”.  Fiind și eu un ”beneficiar” al acestui gest, pot spune că bomboanele erau speciale, din acelea ”din Germania” :). Prin porecla dată, oamenii își manifestau o ușoară desconsiderare față de cel care avea alte pasiuni, altă ocupație zilnică și alte orizonturi decât ei. Dar toți i-au călcat măcar o dată pragul, cu aceeași smerenie cu care te duci la doctor sau la preot, rugându-l să le fotografieze o nuntă, un copil sau niște neamuri venite de la oraș, etc. Pe o raza de 50 Km nu există oameni ale căror amintiri să nu fie legate de el. Cu siguranță i-a fotografiat măcar într-o ipostază: când au terminat școala, ca să dea o fotografie unui prieten pentru a o purta în buletin 🙂 (alte vremuri, alte obiceiuri, alte buletine…),la cununie, în prima permisie etc. 

ardeal02

Fotografia de mai sus este făcută, bineînțeles, fără Photoshop 🙂 . 

ardeal09ardeal11ardeal13ardeal15ardeal07ardeal12ardeal10

”Bobonțarul” a fost un brand puternic în zonă, a fost unul dintre puținii fotografi profesioniști și cred că singurul care practica fotojurnalismul 🙂 . La nuntă imortaliza ”numai” 🙂 momentele importante ale evenimentului:

ardeal03ardeal04ardeal05ardeal06

 Dar nici imaginile ”regizate”  nu erau o variantă de neglijat :):

ardeal08

ardeal14

Pentru diversificarea activității, realiza și invitații de nuntă. Iată cum arăta modelul iunie 1986:

ardeal16 

În povestirile legate de fotografia de eveniment de acum 30 de ani am regăsit aproape aceleași satisfacții, frustrări și reguli ca acestea din 2013. Difereau un pic aparatele  🙂  .

ardeal29

ardeal30

ardeal32

ardeal31

ardeal33

fotograf de nunta de altadata 22

fotograf de nunta de altadata 33

Ne-am despărțit după 3 ore de povestiri și am primit cadou un aparat foto:

fotograf de nunta altădată 41-2

Mulțumesc. Pentru tot. Pentru amintirile dăruite, pentru căldura sufletului său și pentru că mi-a demonstrat (dacă mai era cazul) că această meserie cere, pe lângă tehnică, ochi etc. și o părticică din sufletul artistului.

 

 

About the author

    1 Comment. Leave your Comment right now:

    1. by Ittu Adrian

      Foarte frumos.Felicitari.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published.

    AlphaOmega Captcha Classica  –  Enter Security Code
         
     

    You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>